Ponta, veselul iresponsabil, sau ce se întâmplă când îi spui unui german că e nazist

Victor Ponta a ajuns, pentru a nu se mai știe câta oară, să ducă în Europa logica rățoielii interne și a glumițelor nesărate la adresa rivalilor săi politici mai mari sau mai mărunți. De data aceasta, însă, primul care l-a pus la punct a fost chiar mai marele european al familiei politice din care Ponta și PSD fac parte – Martin Schulz, liderul social-democraților din Parlamentul European și președintele acestui for. Într-o derivă totală de imagine publică, Victor Ponta a bătut prompt în retragere, bâiguind o scuză pansată cu fonfleuri de tipul „poate nu a tradus presa cum trebuie”.

După un an și jumătate de la momentul de referință al verii 2012, când sub bagheta politică a domniei sale România a ajuns buba democrațiilor europene pe agenda europeană și americană, se vede treaba că premierul României nu a progresat politic, cu atât mai puțin intelectual. Dimensiunea înțelegerii sale asupra relațiilor internaționale a rămas tot la nivel de curtea școlii, acolo unde cel care scuipă primul câștigă.

Că un social-democrat precum Ponta îi dă replica acid, ba chiar obraznic, unui teoretic rival politic – popular-europeanul german Elmar Brok, nu ar fi nimic ieșit din comun, dacă totul s-ar petrece în Parlamentul European. Chit că omul este președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European.

Când însă premierul unei țări – România, aruncă vorbe mari și cu o încărcătură mai murdară decât o înjurătură de mamă pentru un german, precum nazist sau fascist, ca reacție la o declarație nelalocul ei, chiar dacă a fost scoasă din context (că românii care vin să căpușeze sistemul de ajutoare sociale al Germaniei ar trebui trimiși acasă, ba chiar amprentați pentru evitarea recidivei), asistăm pe românește la o cocoțare a scroafei în copac. O gafă diplomatică e prea puțin spus și s-ar pierde din nou în lunga serie marca Ponta. Este ceva „inacceptabil”, după cum i-a spus chiar Martin Schulz.

Victor Ponta a avut evident o ieșire nervoasă la adresa germanului Brok, gândită probabil cu scopul de a contracara deficitul de imagine produs de episodul „fugii din țară”, cu ocazia vizitei emisarului SUA Victoria Nuland.

Ce a obținut liderul PSD în mentalul colectiv? Tocmai opusul. O scenetă în care un puștan fricos, care nu vrea să dea piept cu o Wonder Woman sosită ca pe un cal alb din SUA, alege să se ascundă fără nicio explicație prealabilă prin Italia, într-o vacanță de iarnă prelungită bugetărește. O scenetă care continuă cu același personaj slab de înger, care revine și trage o flegmă la întâmplare primului care îi iese în cale și care nu poartă basca cum trebuie, pentru a recâștiga respectul găștii. O scenetă care se încheie cu același golănaș, cu ochii larg căscați de nedumerirea provocată de două perechi de palme sosite de la băieții mai mari din spatele blocului, printre picioarele cărora puștiul nostru tropăia și el până atunci, trăgându-se ocazional de șireturi cu ei.

Da, poate că dupacii berlinezi ai lui Schulz pentru Ponta au fost motivați tot politic, din nevoia unei reverențe a social-democratului în fața CDU (creștin-democrații germani conduși de Merkel, membri ai familiei politice PPE din Parlamentul European, la fel ca și Elmar Brok), în contextul viitoarelor alegeri pentru președinția Comisiei Europene, așa cum susține europarlamentarul Corina Crețu.

Totuși, când propriii aliați politici din Europa (înainte de Schulz, liderul social-democrat european Hannes Swoboda a atras și el atenția cu privire la modificările Codului Penal promovate de USL) îți spun să mergi la somn, pentru că ești obosit, este poate mai bine să le asculți sfatul și, paradoxal, să ai un moment de trezie (wake-up call). Pentru Ponta poate părea ireal, pentru că dupaci similari i-au tras, mai pe față, mai pe ocolite, și „nazista” de Monica Macovei, în aceeași oală cu care a fost băgat și Elmar Brok, și „băsista” de Viviane Reding.

Altfel, Ponta riscă să ajungă pe o listă neagră a cancelariilor internaționale, alături de bunul său prieten de avocăție Dan Șova, cu care premierul României tocmai a dovedit că împărtășește nu doar înclinația către mitomanie și bădărănie politică, ci și redusa înțelegere a dimensiunii istorice a unor termeni precum nazism, fascism sau Holocaust.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU